A treia zi de OST a fost și cea mai călduroasă. Credeam că o să mă evaporez cu totul. Am ajuns puțin mai târziu chiar când cei de la Reborn își terminau recitalul. Din păcate nu am prins decât ultima piesă. Nu era multă lume, cei care erau, se ascundeau de căldură pe undeva prin cortul pregătit pentru scena 2 sau la o bere. Din câte am apucat să îmi dau seama cei de la Reborn cântă un metal/rock accesibil, bun de dat din cap, dar pe căldura aia nici de asta nu îți mai ardea. Poate o să îi mai văd vreodată, undeva la răcoare, mai multe piese.
După un chenge-up destul de rapid pe scenă au intrat tăticii de la Metrock. Nu mai auzisem de multă vreme de ei, nici nu știam că mai activează până nu au văzut lineup-ul de la OST. Oamenii bagă un rock bătrânesc, pur sânge, în dulcele stil clasic. Au mobilizat o parte din populația prezentă, au cântat juma de oră, uscați și ei de căldură. Nu sunt chiar genul meu, dar e de apreciat că încă mai cântă și o fac bine.
Pe Lake of Tears i-am mai văzut de două ori, o dată fiind chiar ei capul de afiș și de fiecare dată m-am bucurat. Sunt o trupă cu care am crescut și toți cei care zic că sunt prea moi, prea melancolici, trupă pentru gagici pot să facă stânga-mprejur și să tacă. Nu înțeleg exact de ce nu sunt o trupă mult mai populară în lumea largă, însă în România au mulți fani și pot să mai vină de 100 de ori, tot se vor găsi oameni care să vină. Nu prea se potriveau versurile lor cu ce era afară: cold, autumn și rain nu prea făceau casă bună cu nebunia termică ce topea sufletul în mine, dar showul lor a fost de excepție. Cu un setlist variat au reușit să împace cam toate gusturile. Nu au cântat Headstones din păcate dar au fost Taste of Hell, Ill Will, House of the Setting Sun, Raven Land, The Greymen, Crazyman, Demon You / Lily Anne, Forever Autumn și Boogie Bubble. Brennare&co erau mai voioși ca data trecută și s-a văzut pe scenă. Erau tot felul de neofiți în spatele meu care tot comentau cât de varză e trupa și cum s-au dus după primul album. Eh, nu poți să-i împaci pe toți.Tăticii de la WASP au agitat bine publicul. Îmbrăcat, să zic așa, neconvențional, Blackie Lawless mi-a mutat auzul în cealaltă emisferă cu vocea lui deosebită din toate punctele de vedere. Nu îi mai văzusem dar îi ascult de ani buni și era cazul să văd un concert cu ei. Nu de alta, dar cântă de vreo 30 de ani și nu se știe cât mai stau pe aici....
Au început în forță au terminat asemeni și cu o marere rupere de tot au încins și mai mult Romexpo-ul cu acordurile lor săltărețe. E o experiență să vezi WASP și cred că pe vremea când erau mai tineri și Blackie nu se pocăise încă lucrurile erau și mai nebunești. Concertul mi-a pus oasele obosite în mișcare și chiar m-am simțit bine așa cum doar la un concert de rock te poți simți. O trupă de neratat.
Au cântat: On Your Knees, The Real Me (cover The Who), L.O.V.E. Machine, Crazy, Wild Child, Hellion, I Don't Need No Doctor, Scream Until You Like It și au încheiat cu demențiala I Wanna Be Somebody.
Pe Megadeth i-am ascultat de când mă știu. De multă vreme voiam să îmi rup capul pe Hngar 18 sau Holy Wars și uite că s-a întamplat. Pentru început: sunetul pe primele 4 piese a fost execrabil, vocea lui Dave nu s-a auzit deloc aproape și din primele 4 piese făcea parte și Hangar 18, fapt care m-a anervat îngrozitor. Chiar nu și-a dat nimeni seama că ceva e în neregulă? În public am auzit rumoare, așadar nu sunt singurul nemulțumit. Din fericire, după a patra piesă s-au remediat lucrurile și m-am putut bucura de concert cum se cuvine. Dave a fost destul de comunicativ față de cum am auzit că ar fi fost la Sonisphere. Parcă s-a mai tuns, dar e același mofucker pe care îl știu și chiar dacă ne-a îndulcit cu câteva săruturi și cu un God bless you, ne-a nenorocit cu muzica lui demențială. În ciuda oricăror bârfe și răutăți, Megadeth chiar e o trupă bună, foarte bună și își merită pe deplin faima pe care o au.
După ce s-a remediat problema parcă și publicul s-a mai încălzit și a început să scandeze numele trupei și pe al lui Mustaine, fapt care cred că l-a încântat fiindcă zâmbea tot la un moment dat.
Vreau să îi mai văd, dar un concert întreg, cu ei headlineri, pe răcoare undeva. Mi-am luat prima porție dar nu sunt sătul. Ca și cu Slayer, și mâine dacă ar mai veni, m-aș duce. Concertul a fost foarte bun, în afară de problema aia care oricum nu e din vina lor, ci a sunetiștilor care nu își fac treaba cum trebuie.
Setlist Megadeth:
Never Dead
Head Crusher
Hangar 18
Trust
In My Darkest Hour
Foreclosure of a Dream
She-Wolf
Dawn Patrol
Poison Was the Cure
Sweating Bullets
A Tout Le Monde
Angry Again
Whose Life (Is It Anyways?)
Public Enemy No. 1
Symphony of Destruction
Peace Sells
Bis:
Holy Wars... The Punishment Due
Și în sfârșit am auzit ceea ce îmi doream de vreo 7 ani: "We are Motorhead! And pe play Rock`n`Roll!!!". Motorhead sunt adevărate legende și din punctul meu de vedere headlinerul întregului festival. Știu că or să mă înjure fanii Motley Crue sau Manowar, dar sta cred. Nu zic, showul Motley Crue a fost de excepție, nu mă așteptam la așa ceva și nici nu cred că mai sunt multe trupe care pot orchestra un asemena show... Oamenii sunt și ei legende, Niky Sixx & Tommy Lee sunt idolii mai multor generații de puști și au înfierbântat mințile a nenumărate tipe de-a lungul timpului și să fim sincer, multora le-au înfierbântat și paturile spre marea lor plăcere. Și despre Manowar numai de bine, au fani dedicați sunt cei mai buni pe felia lor de metal, dar pentru mine Motorhead sunt adevăratele legende.
Lemmy Killmister - bass, Phil Campbell - chitară și Mikkey Dee - tobe aflați pe scenă înseamnă devastare prin rock! Au fost desemnați la un moment dat cea mai gălăgioasă trupă din lume și chiar așa e. Demn de reținut e că din tot festivalul ei au avut cel mai bun sunet. Lemmy dădea indicații de pe scenă, ba chiar s-a dus el la un moment dat să regleze sunetul la chitară, nemulțumit de cum se auzea. Oamenii ăștia trăiesc rock, sunt rock, asta au făcut o viață și cântând or să moară. Cine a văzut filmul Lemmy de anul trecut, documentarul foarte bun despre viața acestuia, știe că englezul ăsta dat dracului e 100% natural și Motorhead au scris istorie. Niciodată nu au dezamăgit, toate albumele lor sună extrem de bine ( se mai aud voci care spun că piesele lor sună la fel. Lor le zic să își scoată dopurile din urechi) și showurile lor sunt pură nebunie sonoră.
Concertul de aseară a fost poate chiar cel mai bun la care am fost vreodată sau oricum se bate pentru primul loc cu Slayer și Opeth.
Cu oamenii ăștia nu-i de glumă. Le curge muzică prin sânge. Erau în public persoane care aproape plângeau de fericire și eu eram printre ele. Fără artificii, fără bâlci, fără nimic altceva decât muzică din fundurile abisului.
A fost o seară perfactă, păcat că nu au cântat mai mult dar au promis că vor reveni și chiar cred că o vor face. Publicul a fost extrem de primitor și cred sincer că multe vise s-au împlinit azi noapte. Al meu cu siguranță da!!!
Setlist Motorhead:
Bomber
Damage Case
I Know How to Die
Stay Clean
Metropolis
Over the Top
One Night Stand
The Thousand Names of God
The Chase Is Better Than the Catch
The One to Sing the Blues
Just 'Cos You Got the Power (incl Drum Solo)
Going to Brazil
Killed by Death
Bis:
Ace of Spades
Overkill
La scena doi nu am mai stat. Eram mult prea obosit. Îmi pare rău, erau trupe bune.
În final vreau doar să adresez un mesaj organizatorilor: Ori e albă ori e neagră! Ori avem acces ori nu! Jocul acesta de-a: ba vă lăsăm, ba nu, e destul de infantil totuși!
Vali C.
