Formată în 2009, în L'Aquila, Italia, Nexus a lansat mai multe e.p.-uri de-a lungul anilor, iar în 2017 a apărut primul album, The Taint,
la casa discuri Agoge Records. Trupa cântă un industrial rock/metal, cu influențe gotice și pe alocuri cu inserții electronice, darkwave. Ce iese de la prima piesă în evidență este vocea solistului Vlad Voicu, care m-a dus cu gândul la anii 1990-2000, și la trupe precum Theatre des Vampires mai ales sau Deathstars uneori. Relaxată, puțin monotonă pe alocuri, puternică atunci când o cere ritmul, vocea ne transpune într-o anumită stare de visare. La crearea acestei stări, a acestei atmosfere contribuie mult și sunetele electronice, de sintetizator, care se îmbină foarte bine cu celelalte instrumente și cu vocea.
Un punct slab ar fi producția, mi se pare că pe alocuri nu ies deloc în evidență ba chitarele, ba tobele, de bas nici nu mai vorbesc, pare că nici nu există pe acest album. Nu știu dacă așa s-a dorit să sune, mai raw, mai brut, sau pur și simplu nu a fost mixat astfel încât să pună toate instrumentele în valoare, dar din păcate unele piese sună neterminate. De asemenea, uneori riffurile sunt foarte repetitive și cam banale, dar pentru un album de debut nu putem avea atât de multe pretenții. O piesă pe care totul sună cum trebuie, și care mi se pare și printre cele mai bune, este Crimson Wine. Aceasta are un refren pe care l-am reținut după două ascultări, are și un riff chiar bun, efecte și ruperi de ritm. Dacă primele trei piese, Solitude, Cancer și Funeral Pyre sunt o promisiune, a patra piesă este împlinirea promisiunii. Aceste trei piese fac încălzirea pentru partea a doua a albumului, nefiind totuși piese rele, dar nici memorabile.
Stillborn începe ca un fel de baladă, dar devine mai energică pe parcurs. Este și piesa pe care se simte cel mai bine influența muzicii electronice și una dintre piesele de rezistență ale albumului. Pe N.B.N. se simte cel mai bine vocea și putem auzi diferitele tonalități ale acesteia, iar Scrying Mirror este cea mai energică piesă a albumului, numai bună de făcut gălăgie pe ea la un concert. Albumul se încheie cu două piese mai melancolice, mai melodioase, Close Your Eyes și To Silence Your Demons. Această ultimă piesă are și cea mai faină atmosferă și un riff de început care m-a surprins plăcut.
Ascultând cele nouă piese ale albumului am simțit că fac o călătorie în timp, că mă las purtat de visare. Marele plus al albumului este atmosfera excelentă, în plus este unitar, piesele sunt din același film. Versurile vorbesc despre demoni interior, vise, dragoste neîmplinită, moarte, romantism, adică subiectele predilecte ale genului. Este un album mediu spre bun pe alocuri, puțin cam repetitiv, dar care totuși te răsplătește la final. Sunt albume pe care le asculți și le uiți. Din fericire, nu este cazul albumului The Taint, fiindcă cel puțin câteva refrene îți rămân în cap. Acesta este un lucru greu de obținut și atunci când se întâmplă merită apreciat din plin. În concluzie, The Taint este un album onest și interesant pe care îl recomand!
Nota: 6.5/10.
Tracklist:
- Solitude
- Cancer
- Funeral Pyre
- Crimson Wine
- Stillborn
- N.B.N.
- Scrying Mirror
- Close Your Eyes
- To Silence Your Demons
