Trupa Ktera din Brașov a lansat primul E.P. din carieră, Solitary, în noiembrie anul trecut, în clubul Rockstadt. 
Materialul conține cinci piese și poate fi încadrat în zona metal modern/ progressive metal/ post metal cu multe influențe din diferite zone ale muzicii metal. Cei patru membri, J - Voce & Chitară, M - Chitară, A - Bass și C - Tobe, au gândit, din câte se pare, un material coerent, cu piese care curg una din alta, având o poveste și o atmosferă. Din loc în loc sunt mici inserții de atmosferă, cum ar fi la început, pe prima piesă, Fragments, sunetele unei respirații adânci, la care se adaugă sunete ca de săbii scoase, înainte să înceapă chitarele, basul și tobele, iar ultima piesă, The Fourth Kind, se încheie cu sunetul unor valuri care se sparg de stânci. Așadar, materialul este gândit ca un tot, ca o poveste, cu toate elementele la locul lor.
Viitorul, tehnologia, singurătatea care ne așteaptă pe toți și pe care unii deja o experimentăm sunt teme despre care cântă și care reies din versurile, scrise exclusiv în engleză. Materialul are o tentă distopică, nihilistă, dar un nihilism controlat, legat de viitorul vieții pe pământ, unul în care roboții vor fi prezenți și ar putea sa ne ia locul. Inteligența artificială, "sufletul din mașină", despre care s-a scris în literatura de specialitate, este un motiv al albumului. Prima piesă, Fragments, este aproape instrumentală, cu doar o inserție ca ruptă dintr-un film, în care o voce robotică spune: "... random pieces of code that group together, the mind, or the soul…". Vocea se repetă și în celelalte piese, dar cu alte mesaje, fapt ce ajută bine la crearea unei atmosfere S.F. Ascultând albumul mi-am imaginat o călătorie într-un spațiu infinit, în care, bineînțeles, cele mai mari conflicte sunt cele interioare. Prima piesă este și cea mai scurtă de pe E.P., de doar 3 minute și 29 de secunde, celelalte patru având între 6 și aproape 8 minute, iar fiecare are spațiu îndeajuns de lung pentru a construi, pentru a inova, pentru a alterna pasajele melodice cu cele mai brutale, pentru a trece de la pasaje de câteva minute instrumentale, la pasaje cu voce.
Materialul conține cinci piese și poate fi încadrat în zona metal modern/ progressive metal/ post metal cu multe influențe din diferite zone ale muzicii metal. Cei patru membri, J - Voce & Chitară, M - Chitară, A - Bass și C - Tobe, au gândit, din câte se pare, un material coerent, cu piese care curg una din alta, având o poveste și o atmosferă. Din loc în loc sunt mici inserții de atmosferă, cum ar fi la început, pe prima piesă, Fragments, sunetele unei respirații adânci, la care se adaugă sunete ca de săbii scoase, înainte să înceapă chitarele, basul și tobele, iar ultima piesă, The Fourth Kind, se încheie cu sunetul unor valuri care se sparg de stânci. Așadar, materialul este gândit ca un tot, ca o poveste, cu toate elementele la locul lor.Viitorul, tehnologia, singurătatea care ne așteaptă pe toți și pe care unii deja o experimentăm sunt teme despre care cântă și care reies din versurile, scrise exclusiv în engleză. Materialul are o tentă distopică, nihilistă, dar un nihilism controlat, legat de viitorul vieții pe pământ, unul în care roboții vor fi prezenți și ar putea sa ne ia locul. Inteligența artificială, "sufletul din mașină", despre care s-a scris în literatura de specialitate, este un motiv al albumului. Prima piesă, Fragments, este aproape instrumentală, cu doar o inserție ca ruptă dintr-un film, în care o voce robotică spune: "... random pieces of code that group together, the mind, or the soul…". Vocea se repetă și în celelalte piese, dar cu alte mesaje, fapt ce ajută bine la crearea unei atmosfere S.F. Ascultând albumul mi-am imaginat o călătorie într-un spațiu infinit, în care, bineînțeles, cele mai mari conflicte sunt cele interioare. Prima piesă este și cea mai scurtă de pe E.P., de doar 3 minute și 29 de secunde, celelalte patru având între 6 și aproape 8 minute, iar fiecare are spațiu îndeajuns de lung pentru a construi, pentru a inova, pentru a alterna pasajele melodice cu cele mai brutale, pentru a trece de la pasaje de câteva minute instrumentale, la pasaje cu voce.
Fiecare instrument se aude impecabil, producția fiind excelentă, dar am apreciat în mod special tobele, care fac foarte mult și dau o notă de brutalitate controlată întregului material. Chitarele și basul lucrează bine împreună și riff-urile alternează cu solo-urile absolut demențiale, mai ales cel din piesa Faith, care mi-a plăcut în mod deosebit. Vocea lui J este una puternică, bine formată, a unui om care știe ce face și pică foarte bine pe instrumental. Unele părți brutale sunt extrem de emoționale, iar vocea se mulează și aduce un plus de melodicitate. Solitary este un E.P. extrem de promițător al unei trupe care se vede că nu conține membri începători, ci oameni care știu foarte bine "cu ce se mănâncă" muzica metal și după câteva ascultări la intervale mai mici sau mai mari de timp pot spune că mi-a produs o impresie foarte bună. Nu m-a plictisit, nu m-a făcut să schimb piesa, din contră am revenit la piese și cu fiecare ascultare am descoperit câte ceva. Un debut solid!
8.5/10
Tracklist:
1. Fragments
2. Generation zero
3. Faith
4. Solitary
5. The Fourth Kind
Trupa: Ktera
Album: Solitary (E.P.)
An apariție: 2019
