Scriu repede sa nu-mi alterez propriile gandurile. Am terminat de ascultat albumul. Sunt doar patru cantece ... dar mi-au ocupat cateva ore bune din viata. Si nu fara rost as spune. Solista este grozava. Sau nah, vocea ei .. M-am speriat la inceput, caci o voce foarte inalta tocmai mi-a rasturnat tot. Playlistul, starea de a respira, gandurile. Doar trebuia sa ma calmez. Tocmai iesisem din ceva ... mai matur instrumental si destul de mult diferit la nivelul octavelor ... si mi-ai zis "Nah, n-are sa-mi placa!".
Dar pe masura ce-l asculti il descoperi. Ce va pot spune ca la prima auditie chitara a iesit cu mult in evidenta fata de restul instrumentelor asta pentru ca exista pasaje in care sunt introduse mici solo-uri. Bine regizate, iar sunetul iesit prin boxe pe mine m-a facut sa rad cu gura pana la urechi de fericire. Bine relativ ... E n-as avea ce sa reprosez pe partea asta. E un punct forte al trupei, bine introdus in album. Chitara intotdeauna va pleca de la un anumit ritm catre solo ... apoi revine. Imi pare de departe cel mai liber instrument, dar nici nu-l simti cand pur si simplu se rupe. Nu-i auzi plecare si nici nu se aud timpi morti la chitara.
Claviatura si basul tin vocea. Creeaza lumea in care vocea se poate asculta. De multe ori, claviatura e instrumentul, care fie introduce fie e introdus de catre voce apoi e scoasa din ritm de catre chitara. Iar basul tine tot!... Absolut tot! Intra pana si in chitara. In acele pauze ale vocii aude pregnant si basul. Ah!.. Impreuna chitara sunt extraordinare. Acum nici nu stiu pe ce piesa. Ganduri pierdute undeva printre neuroni. Dar nu ma obosesc sa-i scurtcircuitez pentru ca stiu ca voi regasi usor pasajele alea teribile doar dand replay la playlist. In Self Anthem, exista solo de claviatura, urmat de chitara. Pacat ca atunci sunetul produs imi pare prea "fericit", prea energic ... Devine mai apasat in Stop Killing Them, si-mi place. Rau!
Vocea ca sunet produs presupun ca e fantastica. Nu stiu cu cine s-o aseman. Dar ar fi mai bine oricum s-o n-o compar. Nu si-ar avea rostul. Personal mi-a placut mult de tot, dar asta numai dupa a treia piesa, piesa deosebit de armonioasa si fluida. Vocea nu oboseste, in Tained Angel si Self Anthem e deosebit de energica si puternica.
E prea scurt? Presupun ca da. Tanjeam la sfasitul auditiilor sa fi existat un intro sau un outro instrumental. Sau ambele. Dupa o chitara impresionata, si o claviatura impunatoare Vroiam sa ascult tobe, fie impreuna cu gravitatea basului, fie doar ele singure. Totusi tobele nu sunt acolo ...
Tobele sunt pierdute in primul cantec. Adica mi-au placut. Doar acolo. Apoi cumva, in celelalte am retinut ritmul. AAAAh!... Asa ca nu pot sa spun despre ele decat ca sunt teribil de timide, schimba greoi ritmul; sunt ele greoie in sine. Pur si simplu, sunt ascunse in melodii, fie de claviatura ori fie chitara. Si sunt rau s-o spun, dar va veti pierde timpul incercand sa le izolezi din context si sa le asculti doar pe ele. Nu mi-au placut, de aceea gandurile mele sunt atat de reci. Ar fi putut in orice clipa sa se distanteze, sa iasa in evidenta si sa impuna un ritm ceva. Nu-i bun deloc asa. Mare pacat!.. Raman mult prea ascunse. Parca in Angel of Sin mi-a placut un pic iara ... Apoi a lovit tom-tom-ul mare (cre') si m-am enervat teribil pentru ca a sunat rau. Nu's tobosar, existenta criticilor mele apar doar din pura iubire pentru acest instrument. Vrea perfectiune!.. Nicidecum ceva mai putin.
Totodata albumul este teribil de relaxat, nu exista acel tremur interior. Chitara si vocea is aproape perfecte. Suna extraordinar, nu ma intelegeti gresit. Nimic din ce am ascultat nu te duce spre monotonie, ba mai mult poate te-ar intrista doar faptul ca se termina subit. As fi vrut sa trec intr-o anumita stare de a fi. De calmat reusesc singur asa ca nu se pune.
Vocea pe atat de buna, pe atat de inflexibila. Nu-i fortata, nu-i tremurata, doar ca ma asteptam candva sa fie mai calda, alteori un pic mai rapida. Uite, pur si simplu imi suna rece, clara si inalta. Presistenta ca atunci cand lovesti un pahar de cristal. Se propaga si nu dispare.
Si inca ceva; in vreo doua locuri ritmul incetineste, dar nu si linia melodica, doar pentru ca vocea, sa fie in acord cu restul trupei. Problema e ca aceasta imbratisare a vocii de catre partea instrumentala e violenta. E cumva impusa si omoara fluiditatea. Cu problema asta presupun ca te inveti, vei trece cumva rapid peste ea de indata ce asimilezi cantecul. Adica o vei uita pur si simplu. Sau, nu stiu daca e intradevar o problema ori doar nu-mi place mie ... E o chestie des intalnita. Deci intra in categoria chestiilor subiectiv emotionale ...
Ah!.. Incep sa gasesc nod in papura. Dar am reusit sa-mi gasesc o piesa care se abate de la imperfectiunile inchipuite ori ba. Si anume Stop Killing Them. Aici se gaseste si o voce secundara. Nu stiu cine e (dar mai mult ca sigur voi cauta) ... Cert e ca e incredibila. Se impleteste in melodie, nu-i omoara ritmul, nu-i impune ceva nou si nu contrasteaza cu vocea feminina. Ei bine ... Relativ!.. E voce de barbat! E puternica si impunatoare. Dar e calda. Totodata imi pare ca o data cu prezenta ei se incalzeste si vocea principala.
Nu dau note, dar cine nu asculta pierde. Albumul pierde prin lungimea sa, masurata in secunde, prin tobe, care ar fi trebui si ele masurate in decibeli, si prin incapacitatea de a fi empatic si de a te tine suspendat ... undeva, oriunde! Ii trebuie o "voce" interioara. Nu ceva negru ori diabolic, cat mai ales ceva ascuns ... Presupunand ca ultima parte e o chestie involuntara si personala totodata, puteti usor s-o ignorati. Instrumentalul e deosebit de bun. Nu-i matur! Dar bun. O atmosfera creata in special de chitara si claviatura. Vocilor nu ai ce sa-i reprosezi. Nu's perfecte. Tind catre ceva care trebuie tinut aminte. Neaparat.
Cam atat ... sper sa existe destul material pentru concerte. Adica concert doar True Mind (nici nu m-am gandit de la ce vine numele). Albumele is scoase greu in Romania, si mai ales sunt greu promovate, asa ca astea patru piese trebuie apreciate ...
In final sper sa vina si in Bucuresti. Sau oricum sper sa dau eu candva o fuga pe la ei. Se le vad universul in care s-au dezvoltat, si in care creeaza de obicei. Ce sa mai... Calatoriti si ascultati muzica buna (No More Silence, nu face exceptie) ... si atat. Cu mult respect, inchei.
P.S. Concerte aici.
Intrati pe site-ul lor www.truemind-rock.com. E rosu rau.
